high heels, head in the clouds.

Yeah, tomorrow, an event on facebook tells us to wear high heels, in order to feel pretty on our special “International women’s Day”. Feeling pretty for a day. And then the next day we become ordinary girls again. Like this day should change something, like this day should count that much. It’s all in our heads. We make things up, like participating to this event, to make ourselves forget for a short period of time who we are and that actually, our life rally sucks. Yeah, we do that…I do that. But tomorrow I want to put on some kind of different heels, that take me far far away for my reality … i wanna forget a little bit, to step into my own world, a perfect (purple) one… where I can be myself, where I don’t need to put on a mask and fake my happiness … a world that exists… on the clouds. I want so much to feel the spring, the beauty, the joy … the  “renaissance” of everything apparently but my soul… lying somewhere, undecided between life and death. I want to enjoy all this beautiful feelings… but it seems that I’m incapable. When did I get to show my dark- freekish side that much? I did not use to be like that…I used to be on my special ” high heels” every day…enjoying the wonderful view… Now I’m stuck on the ground…barefoot… leaving footprints in the cold asphalt…

And from here, the world is certainly dark. Or that’s how I see it now…

But tomorrow it’s gonna be different or at least that’s what I want ( to be understood as need) to believe. Tomorrow: high heels on … head in the clouds. And … maybe I won’t really feel it, but I know that I will want to feel it so much that I’m gonna forget that I’m such a big liar with myself. And after, that I’m gonna wake up to the same life-sucking reality…stuck on the ground.

[ first writing in a long long long time so don't judge too quickly ]

–> I was listening to it while writing this….

 

Don’t wait.

‘ Wake up. Get out of bed and stop hiding under the duvet, no matter how warm it is. You will get nothing accomplished. Put some clothes on. Wear the red tights with the mustard yellow shoes. Arrange the 3 day old curls in your hair. Do something nice for yourself today. Get pretty for absolutely no reason other than to prove to yourself that you’re not worthless and sloven. Go to your favorite record store and listen to the old man’s playlist that usually consists of Howlin’ Wolf and strange 60s Middle Eastern music. Buy yourself your favorite garlic and tomato burrito, and make sure you get extra guacamole. Drive past Emily Dickinson’s house and imagine the lack of life she had. Spend the extra money on your favorite art magazine and plan a trip to France:x in your head. Sing your favorite songs in your car. Make a pit stop to the reservoir. Collect the last leaves from autumn. Watch the sun sink into the horizon.Don’t stare at your phone and wait for it to vibrate. Don’t mope. Don’t think about the only men in your life that have belittled you this week. Don’t sit. Don’t wait. Don’t look at the time that you’ve always set to three hours behind. Don’t delay your life even though someone has attempted to delay yours.’

 

A pretty old one. But I still believe in it

 

summer wishes (sau impreuna.)

…sa dorm cu Maria, sa nu ne pese de NIMIC, sa mancam chipsuri picante si sa plangem la un film, sa ne tinem de mana, sa ne zambim una alteia (ce altceva poate fi mai frumos decat un zambet sincer si o prietenie adevarata? )…Sa fumam o sa ma trezesc langa ea, ca pe vremuri, dupa putine ore dormite, dar totusi dormite IMPREUNA. Cine nu ne cunoaste, ar spune dupa ce ar citi randurile astea, ca sunt indragostita de ea. Sunt, dar nu in sensul ala pervers si ciudat si naspa. O iubesc atat de mult! Desigur, si ea ma iubeste pe mine!

… sa iesim doar noi doua in oras, sa ne plimbam de mana, like old times, sa ne asezam la o masa si sa vorbim despre toate chestiile care ne trec, chiar si pentru cateva secunde, prin minte…sa simti senzatia aia de siguranta maxima cand vorbesti cu o persoana, sentimentul ca nu i-ai putea ascunde nimic si poate si feelingul ca nu te-ar judeca prea tare pentru vorbele spuse, iar daca te-ar judeca, ar face-o corect si pe buna dreptate. … sa-mi vina sa-i spun c-o iubesc din 10 in 10 secunde si sa fie ceva natural, adica nici macar sa ma chinui, doar ca s-o impresionez sau ceva…

… sa depanam amintiri din copilaria noastra fericita, cred ca una din cele mai fericite perioade ale vietii mele, si asta doar pentru ca am avut-o pe ea, langa mine, tot timpul.plangeam impreuna, radeam impreuna.Faceam totul, noi doua, in lumea noastra, in care uitam putin de tot ce ne inconjoara…

….sa petrec cat mai mult timp cu ea, sa-mi transmita din pofta ei de viata nebuna, din sentimentele ei, din fricile ei, din dorintele ei, din visele ei…sa stam cate vreo juma’ de ora sa visam la cum ar fi sa locuim impreuna, intr-o casa mare, cu doua etaje, eu la etajul 1, ea la 2 si sa aiba scara exterioara ca sa nu treaca pe la etajul meu cand vine dimineata acasa ) … sa visam noi doua amandoua, sa ne batem capul sa gasim solutii pentru a avea un viitor “comun” … pentru ca o vreau in viata mea… always and forever…

… sa ma ia in brate cand plang si sa nu-mi dea drumul pana nu ma linistesc…e tot ce am nevoie cateodata. Si cateodata, ea e acolo. putin cam rar, din pacate, dar o rezolvam noi si pe asta.

…sa fumam o tigara si sa stam la taclale, pana uitam de timp si de toate.. sau sa fumam o tigara la trei dimineata, cu adrenalina la maxim (daca vine mama?? ) … sau doar sa fumam. IMPREUNA..

these are all the things that I wished to do this summer. And I did it. With her.

[ love you, with all my heart... for ever and ever, my gorgeus lil'  BEST friend! :* ]

P.S: winter wishes: one week with her, in France. 100% free and happy and loving each other. it’s all that I need and I want 8->

 

“forever” scares the crap out of me.

“And they lived happily ever after”. Is this really what we all want? to spend our whole lives sharing everything that we have with an other person. Until yesterday, I think I could answer in two seconds that “yes,that’s what I want to do”, but now…hmm,I have to think about it.

 

17.

..Statea in bratele lui,ca in fiecare seara. Era locul in care ii era cel mai bine de pe lumea asta. Se uita in ochii lui. El isi dadu seama ca are ochii tristi. Ochii o tradeaza intotdeauna. Citea in ochii ei mereu cand era trista sau avea ceva pe suflet. Dar doar atat .Nu putea citi si ce i s-a intamplat exact. De cate ori si-ar fi dorit ea sa poata sa stie si el ce are. Sa n-o mai intrebe de 1000 de ori “de ce?” sau “ce-i cu tine?”. E adevarat ca ceea ce isi dorea ea era cu mult peste putinta lui, el ii spusese ca el poate sa faca orice. Ei bine, nu. Nu putea sa-si dea seama ce o supara, daca au fost cuvintele lui sau.. .poate unul din gesturile lui… nu, nu isi dadea seama. De fiecare data, el ramanea intr-o ceata totala. Nu isi dadea seama si din cauza faptului ca ea nu ii spunea nimic. Nu ii dadea nici un fel de indiciu. Ii era frica. De ce? In unele momente nici  ea nu stia … Uneori se gandea ca poate, ceea ce ii va spune,va afecta relatia dintre ei . Sau poate era ceva ce el nu vroia sa auda. Si tacea. Nici un cuvintel. Ar fi putut sa se uite pentru o eternitate in ochii lui, asteptand ca el sa observe ceva. O mica sclipire. O dilatare de pupile care sa ii dea de inteles ceea ce ea avea sa ii spuna. Dar era absurd ! Desi el sustinea vca o cunoaste “poate mai bine decat oricine altcineva” . Doar ca uneori o sclipire in ochi nu spune nimic. Un sarut printre lacrimi nu spune nimic. Si atunci ar trebui sa folosesti cuvinte. Cuvinte clare, nu suspine si priviri lungi. Dar se pare ca domnisoara in cauza nu era capabila sa foloseasca cuvinte cand era vorba de o discutie serioasa. Isi repeta la nesfarsit in minte ceea ce ar trebui sa spuna, respira adanc si spuse : “de data asta o s-o spun!” . Dar vrand sa inceapa, nu reusea. Cuvintele ii ramaneau blocate in gat, lumea incepea sa se invarta in jurul ei si se descuraja complet. Privindu-l lung, citea pe fata lui dorinta de a sti tot ce se intampla in sufletul ei. Si totusi acest lucru nu era de ajuns pentru a-i da curaj sa-si dezvaluie sentimentele. Asa ca prefera sa tina acolo,ascuns,intr-un colt de suflet tot ce credea, tot ce simtea, tot ceea ce ar fi vrut si ar fi trebuit sa spuna. Nu era(si nici nu este) perfecta. Desigur, la un moment dat, coltisorul de suflet se umplea si ea era prea coplesita. Si-ar fi dorit sa imparta lucrurile acestea cu el,pentru ca el merita.

[ to be continued...  ]

17 nu are nici o legatura. e doar un numar care imi place.

 

frustrare,plictiseala&co.

God!Ma exaspereaza titlul blogului meu de fiecare data cand il citesc!Zau,mi se pare atat de fals…”Happy thoughts….in my dreams,maybe”.Ma chinui de vreo doua saptamani,imi storc creierii sa scriu despre ceva frumos din viata mea si nu pot.Ceva pozitiv.Mi-e greu sa scriu o fraza care sa nu contina cel putin o negatie.Mi-e greu sa scriu iar despre iubire.Ma simt ca si cum as fi stors pana si ultima picatura de iubire din gandurile mele.Cat despre inspiratie,e doar o iluzie.O impresie cum ca as putea scrie vreodata ceva cum trebuie! doar o impresie! (Multumesc celui care mi-a deschis ochii.)

N-as vrea sa incep sa ma plang cum ca viata mea e de rahat,dar no,cum altceva nu pot sa debitez in momentul de fata…(stiu,trec de la extrem de patetic la exagerat de patetic probabil,dar nu-mi pasa) Nu-mi pasa.Mai nou si mint.Dap,sunt cea mai josnica persoana din lume acum.

Cat despre iubire…incep sa am indoieli.Acum vreo juma’ de an credeam ca o sa pot scrie neincetat despre iubire,ca e un sentiment atat de maret incat voi avea tot timpul ceva de spus despre asta.Wrong.Mi s-au terminat cuvintele si perspectivele,daca am avut vreodata asa ceva.Si in plus,posturile despre iubire sunt numai vise si inchipuiri de-ale mele,chestii pe care imi doresc cateodata sa le simt atat de intens pe cat le-am descris.Am vrut sa-mi fac viata sa para o poveste.Wrong again.Viata nu e o poveste.

Si atat.Ca nu mai am chef.

[ oh ...si vara aceasta o declar NULA. ]

 

pleci asa fara o vorba?

<pure fiction>

Dimineata.Una din diminetile alea fierbinti de vara.Cand te trezesti si soarele e deja sus,gata sa straluceasca pentru muulta vreme.Pfff,poate pentru ca nu mai era deja dimineata.Era pranz in toata regula.Dormisera mult prea mult.Ea s-a trezit din nou prea devreme.Fluturii din stomac n-o lasau sa doarma,chiar daca ploapele ii apasau tot mai greu ochii,ochi plini de lumina si de dragoste pentru el.Nu,nu putea sa doarma.In mintea ei se derulau pe un ecran imens toate momentele de tandrete si toate saruturile pe care i le-a dat.Erau imposibil de numarat.Zambea cu gura pana la urechi si avea sentimentul ca este inca un copil pe care el trebuie sa-l protejeze,sa-l tina in brate,sa-i sopteasca dulcegarii la ureche.Filmul siropos din mintea ei rulase de atatea ori incat isi spuse ca este timpul sa se ridice din pat.Ii arunca o privire.Era atat de frumos.Se duse la bucatarie sa pregateasca “micul dejun”  la pat,cum vazuse ca fac multi in filmele americane.Paine prajita,croissante cu ciocolata si doua pahare cu lapte.Si un sarut dulce bonus.Trezit de sarut si uimit de tava plina cu bunatati,el zambi.”Neata..”,ii sopti ea la ureche.El zambea in continuare.Nici un cuvant.Mancara tot si parca se intelegeau doar din priviri.Cate un sarut printre croissante,la asta se rezuma comunicarea lor din acea dimineata.Ea era inca fericita si il sorbea din priviri.El parea usor indiferent,dar zambea.Isi dori sa-l sarute din nou,dar acesta se ridica repede din pat si isi cauta hainele.Nici un cuvant.Zambetul ei se stersese usor,iar ochii straluceau de data aceasta din alte motive.El se imbraca repede,isi luase laptopul si se indrepta spre usa.Se incalta cat putu el de repede,o saruta in graba,astfel incat ea nici nu se simti  sarutata,ci mai degraba atinsa de niste buze reci.Ii era teama sa spuna ceva…si totusi isi facuse curaj pentru a spune : “pleci asa…fara o vorba?“.Era prea tarziu insa,usa se inchise in fata ei,fara ca el sa-i fi raspuns sau s-o fi ascultat macar.Era confuza si nu intelegea ceea ce tocmai se intamplase.Era ca un cosmar ingrozitor imediat dupa un vis cu printi si printese din povesti.Se cufundase in cearsafurile patului ei si nu-i venea sa creada ca acum cateva ore imparteau acest spatiu,iar acum era singura.Singura si trista.Planse pentru cateva ore bune,dupa care adormise.

“Cuvintele sunt de prisos.”

</pure fiction>

 

foolishly in love

You open your eyes and wish to see his face.You smile,even if he is not sharing the pillow with you this morning.Maybe he will do it tomorrow.Only the thought of him makes you lose your mind for a sec.You eat your breakfast and it’s impossible not to think about how it would have been to eat breakfast together,to drink a coffee,and to discuss about silly things,only to have him near you and only to have the chance to look into his beautiful blue eyes.

Of course,you are runnin’ late to school now,cuz you dreamt a lil’ bit too much.”oh,Maths!The teacher will understand :p” .In the bus,you look at the people around you.They all seem bored and sleepy and angry.You don’t.Your eyes are shining,,big smile upon your face.You seem to come from another world,where people are always happy and enjoying life.That’s why the people around you don’t get you.They’re stuck in their boring lifes and they will never understand why the heck you are sooo happy.But you don’t care,right?You take a seat,beside the window and all the way to your school you imagine how many babies you and him would have,their names,and their pretty faces.You imagine yourself married to him,waking up everyday in his arms,beneath purple sheets.You just like to escape a moment in your dreams and fantasies.You keep smiling and ignore the other people who are staring at you now.

You arrive to school and your teacher asks you why are you late.You invent some pathetic excuses and run to your place.”uuu,now I can draw hearties all over my math book”.All your colleagues know you.They know you are always dreaming about something.Thinking about him all day long,it seems to help you to be good in what you do.It makes you stronger and it makes you wanna be better.Better for him.

Sometimes you are moody because you just want to hold his hand or whisper into his ear and you can’t.You don’t wanna eat.You don’t wanna go out.You just want to lay in your purple-flowered bed and be miserable,missing him and wishing so much to hug him.Your parents will be wondering: “What’s happening to her?” and then,they would remember about adolescence and they’ll find the answer themselves.But you?What do you do when you don’t know what you’ve got?Don’t go to a doctor.It isn’t necessary.Don’t worry,these are just the symptoms of love.

 

LDR-reloaded

<tears>

“In concluzie …. da, relatiile la distanta sunt grele. Dar e frumos.” …Mda,asa isi incheiase dom’soara unul din primele posturi ale blogului ei.Well,a mai trecut aproape un an…si sentimentele ei fata de o relatie la distanta s-au schimbat.Total!Si desi regreta acum,poate sa recunoasca ca a mintit atunci cand a spus ca “e frumos”.Nu e frumos deloc!Nu a mintit insa cand a spus ca e greu…Era mai micuta si mai prostuta (nu ca acum nu ar fi,da noh) si credea ea ca iubirea e de ajuns.Mmm,realitatea e de fapt alta.Iubirea nu e de ajuns.Pentru ca de iubit inca il iubeste,de infinit mai multe ori decat acum aproape 1 an.Dar a si invatat , intre timp, ca asta nu e de ajuns.Ok,e esential.Pentru ca daca nu e iubire,ce ar face-o sa se chinuie atat ? Alte lucruri esentiale? Incredere. Multa, multa.Si intelegere din partea amandurora.Ok,asta e partea buna si draguta,ar spune ea.Si incredere are in el,cea mai mare incredere (desi inca ii este greu sa-i spuna anumite lucruri,pentru ca ii e frica uneori ca ar putea scadea in ochii lui…frica ce o ingrozeste).Poate ca nu e intelegatoare tot timpul,dar incearca.Incearca mai mult in fiecare zi.

Daaaar …. s-a saturat.De departarea asta idioata(stiu, suna foarte poetic…NOT! ).Pentru ca isi aminteste de un milion de momente in care l-ar fi vrut aproape si nu l-a avut,momente in care a avut nevoie doar de un sarut sau de o privire in ochii lui.Cat de tare a durut-o ca nu le-a putut avea!A oftat si a trecut peste,dar paharelul in care se strang durerile si supararile s-a umplut atat de repede,incat de multe ori “a dat pe afara”.Sensibila din fire,crede in continuare ca o atingere face mai multe decat 1000 de cuvinte.Un zambet de-al lui ar fi suficient pentru o saptamana de fericire.Un zambet pe care sa-l vada si pe care sa-l “simta”,nu un zambet la webcam(desi este acelasi zambet frumos de care e profund indragostita ).Ar vrea sa-i simta parfumul din cand in cand,miros dupa care e topita si care o ameteste de fiecare data cand e la gatul lui sau de fiecare data cand adoarme la el in brate.Mai are scrisori parfumate,pe care le pastreaza cu mare grija,si le miroase cateva secunde,isi umple narile indeajuns pentrua putea visa si le pune repede la loc sigur.”Mai trebuie sa visez si maine…si poimaine”.Poate parea infantil,dar asa face si in acest mod gandeste.

Nu vrea sa spuna ca sentimentul de iubire nu tine si la distanta.Doar ca nu se compara cu momentele petrecute alaturi de el.La distanta intervine si plictiseala si rutina acelorasi discutii pe mess .”Ah,mess-ul!” A inceput sa urasca mess-ul.La inceputul relatiei,nu era deloc asa.Vedea mess-ul ca si pe unica lor sansa de a tine legatura si de a comunica.(in afara de sms-uri) Era foarte entuziasmata,dar entuziasmul a disparut o data ce iubirea si dorinta de a fi cu el in fiecare moment au crescut.O enerveaza la culme toate emoticonurile,care au inceput sa nu mai exprime nimic pentru ea.Le vede seci si fara sens.Uraste mess-ul pentru ca de multe ori acesta a fost cauza certurilor si neintelegerilor dintre ei.Ar fi vrut sa spune ca au o relatie perfecta,dar asta este imposibil din cel putin doua motive: 1.pentru ca sunt departe unul de celalat si 2.pentru ca se cearta uneori chiar si atunci cand au chef unul de celalalt.”E stupid,mda!” Cateodata gaseste puterea de a zambi o zi intreaga,gandindu-se la momentele frumoase ce au trecut si la cele care vor urma.Isi imagineaza o bataie cu perne ca-n filme care se lasa innabusita in saruturi.Dar zambetul i se sterge o data ce se trezeste la realitate.Ce o trezeste la realitate?Fereastra de mess care apare pe monitorul ei vechi,care o face sa suspine: “Inca o zi departe de el!”…

Incheind,ca deja frustrarile care vin o data cu one LDR sunt prea multe,ar vrea sa spuna:”Iubiti-va de aproape,ca-i mai frumos!”

</tears>

“Help me remember
The way that we used to be
When nothin’ else mattered
’cause you were lovin’ me
Just for the night, one last time
One more good memory
When I look back
That’s what I wanna see

Ooooooh, help me remember

Those days that were so good
Those nights that we held,
Held on forever
When we weren’t pretenders
We were as real as we felt
Oh, I don’t want to fight anymore
Don’t want the last thing I hear tonight
To be a slammin’ door
Baby, let it be like before.”

 

let’s summer…or let’s not.

“wow,e vacanta!”. Cat de mult mi-ar placea sa spun asta cu entuziasmul pe care-l are oricine care a scapat de bac si este in sfarsit liber (mai e si inscrierea vietii,da noh).In schimb eu o spun cu juma’ de gura si pe un ton indiferent,incat ai putea crede despre mine ca mi-ar placea sa retraiesc stresul bacului.Neah,nu mai vreau.Stress degeaba,note mici,concluzii pripite after.Nope,I don’t want this anymore.

Si totusi,e vacanta.Timp liber gramada,cat sa iesi la un suc pe rep like old times sau sa te plimbi cu prietena cea mai buna in cautare de haine la reducere toata ziua.E inutil sa insir cate activitati poti face vara,ca doar noh,toti stim.Timp de viiiiisat,as adauga.Si timp de iubit, cu siguranta.Vara trecuta se incadreaza perfect in tiparele unei veri perfecte: am visat cat am putut eu de mult si am si indeplinit ceva vise,am iubit la maxim,promit!…M-am plimbat,am stat in ploaie,am innotat si l-am iubit.A fost o vara in care nu am simtit deloc ca iubitul meu ar fi la distanta.Pentru ca n-a fost atat de mult timp la distanta.Pentru ca am fost 2 luni impreuna.Vara perfecta,dupa cum spuneam mai inainte.Poate pentru ca nu aveam griji,poate ca am profitat din plin de “vara de dinainte de a 12-a”…but I donno,it was GREAT.

Nu trebuia totusi sa vorbesc atat de mult despre vara trecuta si sa intru in detalii,dar vroiam sa evidentiez contrastul dintre vara trecuta si cea pe care deabia am inceput “s-o simt”.Poate ca si din cauza bacului poate fi considerata o vara urata.But I should get over it,right?Mai am 2 luni in care as putea incerca sa visez din nou.Sa fiu fericita din nou.( cuz you know,I can’t blame the stress of exams now ).Lucrurile nu sunt deloc asa.In cateva cuvinte: mai mult timp sa fiu suparata,mai mult timp sa ma cert si mai mult timp sa spun prostii.Nope,I’m not satisfied with myself .And currently,I hate this summer.

Chiar daca ar fi trebuit sa fie una din cele mai frumoase veri.Mmmm,poate ca inca mai e timp.

[ Stiu ca de obicei scriu posturi despre o "ea" si un "el".Am decis ca in acesta,nu are rost sa ma ascund in spatele acestui pronume si sa scriu "onest",la persoana I.Mhmm,eu si Camil Petrescu.We resemble a little bit:)) ]