..Statea in bratele lui,ca in fiecare seara. Era locul in care ii era cel mai bine de pe lumea asta. Se uita in ochii lui. El isi dadu seama ca are ochii tristi. Ochii o tradeaza intotdeauna. Citea in ochii ei mereu cand era trista sau avea ceva pe suflet. Dar doar atat .Nu putea citi si ce i s-a intamplat exact. De cate ori si-ar fi dorit ea sa poata sa stie si el ce are. Sa n-o mai intrebe de 1000 de ori “de ce?” sau “ce-i cu tine?”. E adevarat ca ceea ce isi dorea ea era cu mult peste putinta lui, el ii spusese ca el poate sa faca orice. Ei bine, nu. Nu putea sa-si dea seama ce o supara, daca au fost cuvintele lui sau.. .poate unul din gesturile lui… nu, nu isi dadea seama. De fiecare data, el ramanea intr-o ceata totala. Nu isi dadea seama si din cauza faptului ca ea nu ii spunea nimic. Nu ii dadea nici un fel de indiciu. Ii era frica. De ce? In unele momente nici ea nu stia … Uneori se gandea ca poate, ceea ce ii va spune,va afecta relatia dintre ei . Sau poate era ceva ce el nu vroia sa auda. Si tacea. Nici un cuvintel. Ar fi putut sa se uite pentru o eternitate in ochii lui, asteptand ca el sa observe ceva. O mica sclipire. O dilatare de pupile care sa ii dea de inteles ceea ce ea avea sa ii spuna. Dar era absurd ! Desi el sustinea vca o cunoaste “poate mai bine decat oricine altcineva” . Doar ca uneori o sclipire in ochi nu spune nimic. Un sarut printre lacrimi nu spune nimic. Si atunci ar trebui sa folosesti cuvinte. Cuvinte clare, nu suspine si priviri lungi. Dar se pare ca domnisoara in cauza nu era capabila sa foloseasca cuvinte cand era vorba de o discutie serioasa. Isi repeta la nesfarsit in minte ceea ce ar trebui sa spuna, respira adanc si spuse : “de data asta o s-o spun!” . Dar vrand sa inceapa, nu reusea. Cuvintele ii ramaneau blocate in gat, lumea incepea sa se invarta in jurul ei si se descuraja complet. Privindu-l lung, citea pe fata lui dorinta de a sti tot ce se intampla in sufletul ei. Si totusi acest lucru nu era de ajuns pentru a-i da curaj sa-si dezvaluie sentimentele. Asa ca prefera sa tina acolo,ascuns,intr-un colt de suflet tot ce credea, tot ce simtea, tot ceea ce ar fi vrut si ar fi trebuit sa spuna. Nu era(si nici nu este) perfecta. Desigur, la un moment dat, coltisorul de suflet se umplea si ea era prea coplesita. Si-ar fi dorit sa imparta lucrurile acestea cu el,pentru ca el merita.
[ to be continued... ]
17 nu are nici o legatura. e doar un numar care imi place.
