frustrare,plictiseala&co.

God!Ma exaspereaza titlul blogului meu de fiecare data cand il citesc!Zau,mi se pare atat de fals…”Happy thoughts….in my dreams,maybe”.Ma chinui de vreo doua saptamani,imi storc creierii sa scriu despre ceva frumos din viata mea si nu pot.Ceva pozitiv.Mi-e greu sa scriu o fraza care sa nu contina cel putin o negatie.Mi-e greu sa scriu iar despre iubire.Ma simt ca si cum as fi stors pana si ultima picatura de iubire din gandurile mele.Cat despre inspiratie,e doar o iluzie.O impresie cum ca as putea scrie vreodata ceva cum trebuie! doar o impresie! (Multumesc celui care mi-a deschis ochii.)

N-as vrea sa incep sa ma plang cum ca viata mea e de rahat,dar no,cum altceva nu pot sa debitez in momentul de fata…(stiu,trec de la extrem de patetic la exagerat de patetic probabil,dar nu-mi pasa) Nu-mi pasa.Mai nou si mint.Dap,sunt cea mai josnica persoana din lume acum.

Cat despre iubire…incep sa am indoieli.Acum vreo juma’ de an credeam ca o sa pot scrie neincetat despre iubire,ca e un sentiment atat de maret incat voi avea tot timpul ceva de spus despre asta.Wrong.Mi s-au terminat cuvintele si perspectivele,daca am avut vreodata asa ceva.Si in plus,posturile despre iubire sunt numai vise si inchipuiri de-ale mele,chestii pe care imi doresc cateodata sa le simt atat de intens pe cat le-am descris.Am vrut sa-mi fac viata sa para o poveste.Wrong again.Viata nu e o poveste.

Si atat.Ca nu mai am chef.

[ oh ...si vara aceasta o declar NULA. ]

 

pleci asa fara o vorba?

<pure fiction>

Dimineata.Una din diminetile alea fierbinti de vara.Cand te trezesti si soarele e deja sus,gata sa straluceasca pentru muulta vreme.Pfff,poate pentru ca nu mai era deja dimineata.Era pranz in toata regula.Dormisera mult prea mult.Ea s-a trezit din nou prea devreme.Fluturii din stomac n-o lasau sa doarma,chiar daca ploapele ii apasau tot mai greu ochii,ochi plini de lumina si de dragoste pentru el.Nu,nu putea sa doarma.In mintea ei se derulau pe un ecran imens toate momentele de tandrete si toate saruturile pe care i le-a dat.Erau imposibil de numarat.Zambea cu gura pana la urechi si avea sentimentul ca este inca un copil pe care el trebuie sa-l protejeze,sa-l tina in brate,sa-i sopteasca dulcegarii la ureche.Filmul siropos din mintea ei rulase de atatea ori incat isi spuse ca este timpul sa se ridice din pat.Ii arunca o privire.Era atat de frumos.Se duse la bucatarie sa pregateasca “micul dejun”  la pat,cum vazuse ca fac multi in filmele americane.Paine prajita,croissante cu ciocolata si doua pahare cu lapte.Si un sarut dulce bonus.Trezit de sarut si uimit de tava plina cu bunatati,el zambi.”Neata..”,ii sopti ea la ureche.El zambea in continuare.Nici un cuvant.Mancara tot si parca se intelegeau doar din priviri.Cate un sarut printre croissante,la asta se rezuma comunicarea lor din acea dimineata.Ea era inca fericita si il sorbea din priviri.El parea usor indiferent,dar zambea.Isi dori sa-l sarute din nou,dar acesta se ridica repede din pat si isi cauta hainele.Nici un cuvant.Zambetul ei se stersese usor,iar ochii straluceau de data aceasta din alte motive.El se imbraca repede,isi luase laptopul si se indrepta spre usa.Se incalta cat putu el de repede,o saruta in graba,astfel incat ea nici nu se simti  sarutata,ci mai degraba atinsa de niste buze reci.Ii era teama sa spuna ceva…si totusi isi facuse curaj pentru a spune : “pleci asa…fara o vorba?“.Era prea tarziu insa,usa se inchise in fata ei,fara ca el sa-i fi raspuns sau s-o fi ascultat macar.Era confuza si nu intelegea ceea ce tocmai se intamplase.Era ca un cosmar ingrozitor imediat dupa un vis cu printi si printese din povesti.Se cufundase in cearsafurile patului ei si nu-i venea sa creada ca acum cateva ore imparteau acest spatiu,iar acum era singura.Singura si trista.Planse pentru cateva ore bune,dupa care adormise.

“Cuvintele sunt de prisos.”

</pure fiction>

 

foolishly in love

You open your eyes and wish to see his face.You smile,even if he is not sharing the pillow with you this morning.Maybe he will do it tomorrow.Only the thought of him makes you lose your mind for a sec.You eat your breakfast and it’s impossible not to think about how it would have been to eat breakfast together,to drink a coffee,and to discuss about silly things,only to have him near you and only to have the chance to look into his beautiful blue eyes.

Of course,you are runnin’ late to school now,cuz you dreamt a lil’ bit too much.”oh,Maths!The teacher will understand :p” .In the bus,you look at the people around you.They all seem bored and sleepy and angry.You don’t.Your eyes are shining,,big smile upon your face.You seem to come from another world,where people are always happy and enjoying life.That’s why the people around you don’t get you.They’re stuck in their boring lifes and they will never understand why the heck you are sooo happy.But you don’t care,right?You take a seat,beside the window and all the way to your school you imagine how many babies you and him would have,their names,and their pretty faces.You imagine yourself married to him,waking up everyday in his arms,beneath purple sheets.You just like to escape a moment in your dreams and fantasies.You keep smiling and ignore the other people who are staring at you now.

You arrive to school and your teacher asks you why are you late.You invent some pathetic excuses and run to your place.”uuu,now I can draw hearties all over my math book”.All your colleagues know you.They know you are always dreaming about something.Thinking about him all day long,it seems to help you to be good in what you do.It makes you stronger and it makes you wanna be better.Better for him.

Sometimes you are moody because you just want to hold his hand or whisper into his ear and you can’t.You don’t wanna eat.You don’t wanna go out.You just want to lay in your purple-flowered bed and be miserable,missing him and wishing so much to hug him.Your parents will be wondering: “What’s happening to her?” and then,they would remember about adolescence and they’ll find the answer themselves.But you?What do you do when you don’t know what you’ve got?Don’t go to a doctor.It isn’t necessary.Don’t worry,these are just the symptoms of love.

 

LDR-reloaded

<tears>

“In concluzie …. da, relatiile la distanta sunt grele. Dar e frumos.” …Mda,asa isi incheiase dom’soara unul din primele posturi ale blogului ei.Well,a mai trecut aproape un an…si sentimentele ei fata de o relatie la distanta s-au schimbat.Total!Si desi regreta acum,poate sa recunoasca ca a mintit atunci cand a spus ca “e frumos”.Nu e frumos deloc!Nu a mintit insa cand a spus ca e greu…Era mai micuta si mai prostuta (nu ca acum nu ar fi,da noh) si credea ea ca iubirea e de ajuns.Mmm,realitatea e de fapt alta.Iubirea nu e de ajuns.Pentru ca de iubit inca il iubeste,de infinit mai multe ori decat acum aproape 1 an.Dar a si invatat , intre timp, ca asta nu e de ajuns.Ok,e esential.Pentru ca daca nu e iubire,ce ar face-o sa se chinuie atat ? Alte lucruri esentiale? Incredere. Multa, multa.Si intelegere din partea amandurora.Ok,asta e partea buna si draguta,ar spune ea.Si incredere are in el,cea mai mare incredere (desi inca ii este greu sa-i spuna anumite lucruri,pentru ca ii e frica uneori ca ar putea scadea in ochii lui…frica ce o ingrozeste).Poate ca nu e intelegatoare tot timpul,dar incearca.Incearca mai mult in fiecare zi.

Daaaar …. s-a saturat.De departarea asta idioata(stiu, suna foarte poetic…NOT! ).Pentru ca isi aminteste de un milion de momente in care l-ar fi vrut aproape si nu l-a avut,momente in care a avut nevoie doar de un sarut sau de o privire in ochii lui.Cat de tare a durut-o ca nu le-a putut avea!A oftat si a trecut peste,dar paharelul in care se strang durerile si supararile s-a umplut atat de repede,incat de multe ori “a dat pe afara”.Sensibila din fire,crede in continuare ca o atingere face mai multe decat 1000 de cuvinte.Un zambet de-al lui ar fi suficient pentru o saptamana de fericire.Un zambet pe care sa-l vada si pe care sa-l “simta”,nu un zambet la webcam(desi este acelasi zambet frumos de care e profund indragostita ).Ar vrea sa-i simta parfumul din cand in cand,miros dupa care e topita si care o ameteste de fiecare data cand e la gatul lui sau de fiecare data cand adoarme la el in brate.Mai are scrisori parfumate,pe care le pastreaza cu mare grija,si le miroase cateva secunde,isi umple narile indeajuns pentrua putea visa si le pune repede la loc sigur.”Mai trebuie sa visez si maine…si poimaine”.Poate parea infantil,dar asa face si in acest mod gandeste.

Nu vrea sa spuna ca sentimentul de iubire nu tine si la distanta.Doar ca nu se compara cu momentele petrecute alaturi de el.La distanta intervine si plictiseala si rutina acelorasi discutii pe mess .”Ah,mess-ul!” A inceput sa urasca mess-ul.La inceputul relatiei,nu era deloc asa.Vedea mess-ul ca si pe unica lor sansa de a tine legatura si de a comunica.(in afara de sms-uri) Era foarte entuziasmata,dar entuziasmul a disparut o data ce iubirea si dorinta de a fi cu el in fiecare moment au crescut.O enerveaza la culme toate emoticonurile,care au inceput sa nu mai exprime nimic pentru ea.Le vede seci si fara sens.Uraste mess-ul pentru ca de multe ori acesta a fost cauza certurilor si neintelegerilor dintre ei.Ar fi vrut sa spune ca au o relatie perfecta,dar asta este imposibil din cel putin doua motive: 1.pentru ca sunt departe unul de celalat si 2.pentru ca se cearta uneori chiar si atunci cand au chef unul de celalalt.”E stupid,mda!” Cateodata gaseste puterea de a zambi o zi intreaga,gandindu-se la momentele frumoase ce au trecut si la cele care vor urma.Isi imagineaza o bataie cu perne ca-n filme care se lasa innabusita in saruturi.Dar zambetul i se sterge o data ce se trezeste la realitate.Ce o trezeste la realitate?Fereastra de mess care apare pe monitorul ei vechi,care o face sa suspine: “Inca o zi departe de el!”…

Incheind,ca deja frustrarile care vin o data cu one LDR sunt prea multe,ar vrea sa spuna:”Iubiti-va de aproape,ca-i mai frumos!”

</tears>

“Help me remember
The way that we used to be
When nothin’ else mattered
’cause you were lovin’ me
Just for the night, one last time
One more good memory
When I look back
That’s what I wanna see

Ooooooh, help me remember

Those days that were so good
Those nights that we held,
Held on forever
When we weren’t pretenders
We were as real as we felt
Oh, I don’t want to fight anymore
Don’t want the last thing I hear tonight
To be a slammin’ door
Baby, let it be like before.”

 

let’s summer…or let’s not.

“wow,e vacanta!”. Cat de mult mi-ar placea sa spun asta cu entuziasmul pe care-l are oricine care a scapat de bac si este in sfarsit liber (mai e si inscrierea vietii,da noh).In schimb eu o spun cu juma’ de gura si pe un ton indiferent,incat ai putea crede despre mine ca mi-ar placea sa retraiesc stresul bacului.Neah,nu mai vreau.Stress degeaba,note mici,concluzii pripite after.Nope,I don’t want this anymore.

Si totusi,e vacanta.Timp liber gramada,cat sa iesi la un suc pe rep like old times sau sa te plimbi cu prietena cea mai buna in cautare de haine la reducere toata ziua.E inutil sa insir cate activitati poti face vara,ca doar noh,toti stim.Timp de viiiiisat,as adauga.Si timp de iubit, cu siguranta.Vara trecuta se incadreaza perfect in tiparele unei veri perfecte: am visat cat am putut eu de mult si am si indeplinit ceva vise,am iubit la maxim,promit!…M-am plimbat,am stat in ploaie,am innotat si l-am iubit.A fost o vara in care nu am simtit deloc ca iubitul meu ar fi la distanta.Pentru ca n-a fost atat de mult timp la distanta.Pentru ca am fost 2 luni impreuna.Vara perfecta,dupa cum spuneam mai inainte.Poate pentru ca nu aveam griji,poate ca am profitat din plin de “vara de dinainte de a 12-a”…but I donno,it was GREAT.

Nu trebuia totusi sa vorbesc atat de mult despre vara trecuta si sa intru in detalii,dar vroiam sa evidentiez contrastul dintre vara trecuta si cea pe care deabia am inceput “s-o simt”.Poate ca si din cauza bacului poate fi considerata o vara urata.But I should get over it,right?Mai am 2 luni in care as putea incerca sa visez din nou.Sa fiu fericita din nou.( cuz you know,I can’t blame the stress of exams now ).Lucrurile nu sunt deloc asa.In cateva cuvinte: mai mult timp sa fiu suparata,mai mult timp sa ma cert si mai mult timp sa spun prostii.Nope,I’m not satisfied with myself .And currently,I hate this summer.

Chiar daca ar fi trebuit sa fie una din cele mai frumoase veri.Mmmm,poate ca inca mai e timp.

[ Stiu ca de obicei scriu posturi despre o "ea" si un "el".Am decis ca in acesta,nu are rost sa ma ascund in spatele acestui pronume si sa scriu "onest",la persoana I.Mhmm,eu si Camil Petrescu.We resemble a little bit:)) ]

 

Rêve d’été :x.

Deschise ochii.O raza timida de soare ii mangaia fata.Zambi.Il vazu pe el,inca dormea,chinuindu-se extraordinar sa nu-i dea drumul la mana.”Scumpul de el!”,isi spuse.Il mai privi inca pentru cateva secunde si hotari ca tentatia de a-l saruta este prea mare.”Si oricum ai dormit destul!”.Se misca usor si ii saruta apasat buzele,iar cei mai frumosi ochi albastri se aratara sub pleopele cu niste gene foarte lungi.”Are gene mai lungi ca ale mele!” .Schita un zambet,dupa care o cuprinse cu bratele lui puternice si se pierdusera in sarutari.Soarele parca mai urcase cativa centimetri pe cer si ii gasea rasfatandu-se unul pe altul ca in fiecare dimineata,cu soapte si saruturi dulci.Isi povestira visele,ea mai entuziasmata,ca de obicei,deoarce se trezise dintr-un vis frumos in unul si mai frumos.Lenesi,hotarara sa se mai tina de mana pentru cateva minute si sa se mai uite pentru cateva clipe unul in ochii celuilalt,fara sa mai spuna nimic.Cuvintele erau de prisos,oricum.

Ea se ridica prima,arunca un ochi la ceasul de pe masa si zari totodata niste bilete de tren  langa.Era tarziu deja.”Oau,suntem in Paris???Credeam ca e doar un vis!”.”Nu,nu e doar un vis,printeso.” Mancara ceva in graba si bausera nelipsitul pahar de lapte din fiecare dimineata.Ea isi puse cea mai frumoasa rochie,demna de Paris.El era frumos oricum. (:”>).Plecara impreuna sa descopere Parisul.Probabil ca nu exista un oras mai frumos in ochii unor indragostiti.Parca poti respira iubire in fiecare clipa.Soarele stralucea deasupra orasului la care ea visase atat.Inca nu credea ca este real.Il punea s-o ciupeasca o data la fiecare cinci minute,ca sa fie sigura ca traieste intr-adevar aceasta experienta.Simtea ca trebuia sa profite la maxim de aceasta sansa,doar nu mergi in fiecare zi cu baiatul visurilor tale in orasul visurilor tale,nu?S-au plimbat ore in sir,de mana,fara sa-si dea drumul nici o secunda.Erau parca cei mai puternici impreuna.Nimeni si nimic nu le statea in cale,desi strazile erau pline de o multime de oameni. Se asezasera pe o banca,sa-si traga sufletele pentru cateva clipe.Ochii le sclipeau intr-un mod deosebit.Le puteai citi fericirea in priviri si dragostea pe buze.”Esti obosita?”,o intreba,mangaindu-i tandru obrazul.Ea se apropie usor de urechea lui si ii sopti:”Obosita in Paris?Niciodata!”,dupa care ii lua fata in cele doua maini si il saruta cu mare repezeala pe varful nasului.A fost ca si cum dintr-o data capatase energie cat pentru o saptamana si incepu sa alerge strigand “Nu ma poti prindeeeee!”.Alerga totusi incet,pentru ca isi dorea sa fie stransa tare in brate,cat mai repede.El o cuprinse de talie si o invarti putin in aer.Se simtea ca o adevarata printesa din povesti.

In cele din urma,ajunsera in fata Turnului Eiffel.Ea se aseza pe o banca si isi rezema capul in palme,privind parca fara sa clipeasca la marea minunatie.Era parca mai frumos decat in poze.”Hei,ce-i acum,ti-e frica sa urci ?”…”Nu,dar e prea frumos si vreau sa-l mai privesc cateva secunde”.

Se inserase deja.Cerul era roz-violet.Ce putea sa-si doreasca mai mult de atat?Nimic,avea totul.Momentul care a urmat nu poate fi descris in cuvinte,astfel incat fiecare isi poate folosi propria imaginatie.A fost iubire,au fost zambete,promisiuni de iubire eterna,au fost strangeri de mana,imbratisari patimase si vise implinite.

Obositi,dar inca indragostiti (pentru intotdeauna!) s-au intors in intimitatea camerei si a cearseafurilor dezordonate.De data aceasta,lumina pala a lunii le patrundea in camera,creand o atmosfera de poveste.

Ea inchise ochii pentru o secunda.Cand ii deschise,atmosfera de poveste disparuse si o data cu ea si Parisul si ..el.Era doar ea si foile cu formule la mate.Buimaca dupa un vis ce parea atat de real,isi daduse seama de “cruda” realitate.”Maine dai bacu’ la mate fato!Parisul te asteapta mai incolo”.Ofta si se apuca sa citeasca cu mare dezinteres unele formule care nu i-au placut niciodata.

 

Iu-bi-re.

Ora doua.Noaptea.Lungita pe patul ei acoperit cu o lenjerie colorata,ce reflecta in totalitate personalitatea si felul ei de-a fi.”Colorata”,razareata,mereu cu o pofta nebuna de viata.Hai sa nu zicem mereu,ca exageram  putintel.Anyways,cand pofta de viata isi mai lua liber si pleca la o plimbare,tot lenjeria asta era refugiul ei.Desigur,nu vorbim aici de o “lenjerie-minune”,pentru ca nici macar in visele frumoase nu exista asa ceva.Aproape in fiecare seara incerca sa adoarma…si nu reusea.Uneori astepta “semne ” de la printul de peste mari si tari,semne care nu mai veneau.Asa ca ochilor le era greu sa se inchida,desi ea cascase o ora juma’ inainte sa se aseze in pat.Se uita la ceas,respira adanc si spera.Spera ca o sa auda sunetul atat de asteptat,acelasi sunet care uneori ii aduce dezamagiri profunde.Totusi,nu inceta sa spere ca cel din seara asta o va face sa adoarma zambind.”Hmm,trebuie sa mai stau treaza inca putiiiiin.Sunt sigura ca din moment in moment…I’ve got to keep my mind busy”…

Mai intai,un sir de vorbe si cuvinte fara rost ii strabatusera mintea : “1+1=2..mda” , “pfuaaaii,ce m-a enervat azi maica-mea!” , “cum era integrala aia care nu-mi iese??….hmmm,la naiba!”….”ia sa-mi mai verific o data telefonul…mm,nimic..” …Se mai uita putin pe pereti.”Pfff,nici macar muste sa ma tina treaza nu mai sunt.Normal,ele nu asteapta mesaje de la iubitii lor…pentru ca n-au iubiti,pentru ca sunt negre si urate !Nu ca eu as fi tare frumoasa,daar…” .Isi spuse in gand : “Fetito,aberezi deja!Mai bine te culci,mesajul ala n-o sa vina.Nu in seara asta.” Nu vroia sa-si asculte propriul gand.Se intorcea de pe-o parte pe alta,doar ca sa se agite indeajuns pentru a se mentine treaza.Se uita la ceas din nou.”Hmm,au trecut doar douazeci de minute.Inca mai are timp.Poate vrea sa iasa perfect,asa cum imi doresc si eu.Inca zece minute si…” Ochii ii sclipeau doar gandindu-se la asta.

“Iu-bi-re.hmmm,iu-bi-re…iuuu-biiiii-reeee.” Tot silabisea cuvantul asta in minte si desena inimioare cu degetul in aer.”Iubire.” Nici nu era nevoie sa inchida ochii,parca visa.Parca era purtata intr-o lume misterioasa,pe o campie cu flori colorate,cu fluturi zburand liberi din floare in floare. “Iubire.Dragoste.Amor.Idila.Iubiiiiire”. Si zambea ca un copil prostanac si indragostit …de viata. Se uita la ceas din nou.Mult prea mult timp trecuse deja.Si nimic! Se uita in jur.Casa era linistita.Toti dormeau.Pana si Cucu.”Normal,ea n-are iubiiiit! N-are nici macar un iubit care uita de mesajul de noapte buna!”

Ofta.Isi spuse “Deschide ochii,tu!De fapt,inchide-i ca tre sa dormi!Stai si desparti ca fraiera cuvantul tau preferat in silabe,de parca asta o sa-ti aduca mesajul pe care el,el trebuie sa-l scrie!Poti sa ti-l scrii singura,daca vrei.Asa o sa fie exact cum il vrei tu!” Raspunse propriului gand :”Hai ca ma enervezi deja!Dispari!”

Nici macar nu fusese ca in alte seri,cand parca toate prostiile astea o ajutau sa ramana treaza pana cand un “Te iubesc” si “Somn usor!” apareau pe ecranul telefonului ei,pe care era deja furioasa.Se gandise ca poate totusi are asteptari prea mari.”Sa speram ca totusi,maine pofta mea de viata se va satura de atata plimbat si se va intoarce la mine.”

“No,adormi acum,daca poti,dom’soara!”.Inchise ochii.Doua lacrimi i se prelinsera incet pe fata si apoi pe perna cu floricele…”Inca o noapte fara vise.”,un oftat si Mos Ene “a sosit pe la gene”.

 

Rain kiss story

A fost odata ca niciodata (si inca mai este) … o fata.O fata care iubea viata,dulciurile si il iubea pe el.Visa la o iubire perfecta si la un …sarut in ploaie,intr-o vara calda.Iubirea perfecta o avea deja.Se uitase la prea multe telenovele si filme in care protagonistii se sarutau in ploaie,incat un astfel de moment devenise un cliché.Si totusi ramasese una din dorintele ei arzatoare.O fermeca o astfel de “fantezie” ,atat de inocenta...Doar o atingere de buze,in timp ce picaturi calde de ploaie le dezmierdau chipurile.Se gandise mult la asta si visase momentul acesta de nenumarate ori,de fiecare data tot mai frumos.

Venise in sfarsit vara.Parca a simtit de cum a inceput ca aceasta va fi vara cea mare!

Si asa a si fost.A ratat multe ploi,ca el era la servici.Si a stat singurica si s-a uitat afara…inima ii batea tare si se imagina deja stand in ploaie.Se gandea ca ei nu ii place prea mult ploaia,totusi.Cel putin nu aia cu tunete si fulgere.Aia o speria.Se ghemuia tot timpul in pat sub plapuma cu floricele si astepta sa se termine.Sau sa adoarma ea inainte sa se termine.Se trezea mereu zambind cand vedea ca totul se terminase.Ceea ce ii placea dupa ploaie…era aerul acela curat si mirosul de dupa ploaie al acestuia.Isi desfata pieptul cu acest aer pur si zambea.Ploi de vara nu “experimentase” atat de multe,deci nu putea inca sa spuna daca ii plac sau nu.Le privise de multe ori,si tot de atatea ori si intinsese mainile afara,sa simta picaturile calde cum ii mangaie pielea.Isi aminteste parca si de niste ploi de vara cu Maria,cand erau niste copilite fara minte si le placea sa stea in ploaie pana le certau mamele.Si totusi…sarutul in ploaie…a venit intr-o zi,aparent banala.S-au dus la cumparaturi intr-o zi mult prea fierbinte de vara.Nici o ploaie nu era asteptata,asa ca ea deja isi luase gandul de la acest lucru.Si totusi,stand pe trotuar,cu multe plase in mana,au simtit picaturi mici.Ei i se parea incredibil.Stii,cand iti doresti prea tare un lucru,ai impresia ca se intampla si atunci cand pare imposibil(de exemplu,atunci cand ti se pare ca auzi telefonul sunand,pentru ca iti doresti tare ca el sa te sune,desi iti amintesti foarte bine ca ai pus telefonul pe mod silentios…).

…Si totusi ploua.Asa ca el a lasat toate plasele pe trotuar si au alergat mai in strada,sa simta ploaia.O atingere de buze si picaturi calde de ploaie.Acest moment i-a depasit toate asteptarile si a fost mai frumos decat in toate inchipurile ei dinainte.Erau doar ei doi,impreuna,putin uzi,dar fericiti.I s-a parut totusi cam scurt.Poate pentru ca ar fi vrut sa dureze ..o eternitate.A stiut din acel moment ca iubeste ploaia.

Aseara,a plouat.O ploaie dinaia urata,ce-i drept.Si totusi i-a trezit aceste amintiri si sentimente in suflet.Si a decis sa scrie despre asta.

 

histoire d’amour. (deuxieme part)

Ea: -…stii ce? am visat ca dormeam si m-am trezit langa tine…dar cand am deschis ochii de-adevaratelea…nu era decat Cucu!

El (zambind) : – si eu te cautam de dimineata …si nu am gasit decat perna…as fi vrut sa inchid ochii si sa visez din nou.

Ea: -Nu-mi place.Ma enerveaza!Vreau sa fii o data aici!Ce fel de iubire e asta?Nu,nu,nu…nu-mi place.

El: -Iubita mea,stii ca asta e situatia in momentul asta.Hai,frumoaso!…inca putiiin… stii cat te iubesc!

Ea: -…mda,stiu…dar …ma enerveaza pana si sa vad lume pe strada tinandu-se de mana… si bietii oameni nu mi-au facut nimic.

El: – stii ce?

Ea: -ce?

El: -azi m-am gandit toata ziulica la tiine… (roseste putin)

Ea: – ce frumos stii sa minti.aproape ca te cred.

El: – ma superi,urato! Nu ma crezi?

Ea: – acum doua secunde eram frumoasa…hmmm,ce sa cred?

El: – ah,stii tu ce vroiam sa spun!

Ea: – a,stiu?

El: – Da!Ma superi!Ma superi ca spui ca te mint.Te-am mintit eu vreodata?

Ea:- …(sta pe ganduri,stiind ca raspunsul e “nu” )

El: – Amandoi stim raspunsul,iubito. Si stii ca imi sta capul doar la tine . Ma faci sa visez…nu ridica spranceana!…da,da….tu ma faci sa visez!

Ea: -Nici nu ma vezi.De unde stii ca ridic spranceana acum? Esti la mama naibii,iar eu sunt aici. (scotand limba la ecran)

El:  -Pentru ca te cunosc prea bine.Te cunosc si de la “mama naibii”,sa stii.

Ea: -Sunt trista! Vrei sa ma faci fericita,te rog?….vorbeste-mi in franceza.Haaaide,stii ca ma incanta!

El: – …T’es très belle,ma princesse!…

Ea (cu inima batand sa-i sparga pieptul) : -ah,ma topesc,amour!

El: – Vom fi impreuna imediat,princesse!Imediat.

Ea: – Of,mai taci.M-am saturat de “imediat”-ul asta.Spui “imediat” de atata timp!

El: -Dar nu te supara,iubita mea!…vreau doar sa fac lucrurile mai usoare pentru tine…

Ea (oftand) : – Stii cum ai putea face asta?

El: – Cum?

Ea: – Sarutandu-ma.Un sarut lung,prin care ai alunga tot ce e urat.Toate grijile,toate relele,tot!…Nici macar tu nu esti constient de puterea sarutului tau asupra mea.

“Nu-ti face griji,nu iti dau drumul pana dimineata! 8-> “

 

le 5 avril

Ce saptamana!Ce capitole urate s-au scris in cartea ei.Nu-i place.Nu-i mai place.Nu mai e ca la inceput.I-au spus ca toate povestile sunt frumoase doar la inceput si n-a crezut.N-a vrut sa creada.Stia ca povestea aceasta era si va fi intotdeauna diferita.

Dar parca ultimele capitole o fac sa creada tocmai contrariul.O fac sa-si piarda speranta ca povestea va avea un ‘happy ending’.Si totusi,o citeste in fiecare zi.Nu s-a gandit niciodata sa renunte la asta.Si daca s-a gandit pentru o secunda sa renunte si sa arunce cartea sau s-o ascunda,intr-un moment de slabiciune,doar atat a durat.O secunda.Apoi gandul a disparut si ea s-a cufundat din nou in poveste.O considera inca cea mai frumoasa poveste din cate a citit.

Cunoaste toate detaliile,toate trairile,toate emotiile si sentimentele personajelor si uneori are impresia ca povestea se scrie dupa cum simte ea.Si asa si este.Ea isi scrie singura povestea.Din interior.Cand e trista,si povestea ei e la fel.Daca n-ar fi trista atat de des….hmmm,poate ca asta e raspunsul.Poate ca asta e solutia.Sa nu mai fie trista niciodata pentru ca povestea ei sa fie tot timpul la fel de frumoasa.

Hei,dar cum este posibil asa ceva?Exista cineva fericit tot timpul?Ii trec o groaza de lucruri prin minte.DA!Copiii sunt fericiti tot timpul:).De-ar putea fi din nou copil!…She’s fooling herself, she knows she’s still a child.Then,why isn’t she happy?Why can’t she just enjoy life ?

Afara ploua.”Ce urata e ploaia!” isi spuse ea in gand. Oare de ce trebuie sa ploua?De ce nu poate fi soare si frumos tot timpul? …Ce intrebari de copil ii strabat mintea…Si totusi,ramana incapabila sa-si raspunda.Priveste picaturile de ploaie cum curg incetisor pe geam.Se intristeaza.Pentru ca isi aminteste de serile in care plange si lacrimile curg ca niste picaturi pe fata.Si atunci si acum,isi doreste ca ‘ploaia’ sa se sfarseasca.Desigur,dupa ploaie aerul are un miros diferit,poti simti ca este,dintr-o data,mult mai curat.Asa e si pentru ea,dupa ce plange,vede lucrurile limpede.Incepe sa-i para rau pentru cuvintele ce le-a spus fara sa vrea sau pentru cuvintele pe care le-a pastrat  doar pentru ea.Isi spune ca data viitoare, o sa aiba curajul sa le spuna.

Se intampla ca din cand in cand,in cartea ei sa se scrie capitole deosebite,cand eroii povestii sunt impreuna,mai fericiti ca niciodata.Capitolele astea o incanta, e o alta persoana cand le citeste.Zambeste, e fericita! Traieste fiecar moment impreuna cu personajele si totul i se pare atat de intens.Nu se desparte de cartea ei nici o secunda.

Totusi,gandul ii zboara la capitolele ce vor urma.Stie deja ca fericirea asta nu va dura prea mult, iar ceea ce va urma nu-i va placea deloc.Se va gandi des sa renunte,chiar daca asta ar fi ultimul lucru pe care l-ar face.Spera,ca intotdeauna,ca vor veni din nou capitole deosebite,spera din toata inima ca povestea va deveni curand una cu totul deosebita,fara capitole urate,fara tristeti.Doar iubire.Si zambete.

Viseaza cu ochii deschisi.Franta,adoarme cu cartea in brate.E tot ceea ce ii trebuie in acest moment.Ba nu!Are nevoie de capitole frumoase,pentru ca nu vrea sa fie nevoita sa renunte.E o luptatoare,dar singura nu poate reusi…