Deschise ochii.O raza timida de soare ii mangaia fata.Zambi.Il vazu pe el,inca dormea,chinuindu-se extraordinar sa nu-i dea drumul la mana.”Scumpul de el!”,isi spuse.Il mai privi inca pentru cateva secunde si hotari ca tentatia de a-l saruta este prea mare.”Si oricum ai dormit destul!”.Se misca usor si ii saruta apasat buzele,iar cei mai frumosi ochi albastri se aratara sub pleopele cu niste gene foarte lungi.”Are gene mai lungi ca ale mele!” .Schita un zambet,dupa care o cuprinse cu bratele lui puternice si se pierdusera in sarutari.Soarele parca mai urcase cativa centimetri pe cer si ii gasea rasfatandu-se unul pe altul ca in fiecare dimineata,cu soapte si saruturi dulci.Isi povestira visele,ea mai entuziasmata,ca de obicei,deoarce se trezise dintr-un vis frumos in unul si mai frumos.Lenesi,hotarara sa se mai tina de mana pentru cateva minute si sa se mai uite pentru cateva clipe unul in ochii celuilalt,fara sa mai spuna nimic.Cuvintele erau de prisos,oricum.
Ea se ridica prima,arunca un ochi la ceasul de pe masa si zari totodata niste bilete de tren langa.Era tarziu deja.”Oau,suntem in Paris???Credeam ca e doar un vis!”.”Nu,nu e doar un vis,printeso.” Mancara ceva in graba si bausera nelipsitul pahar de lapte din fiecare dimineata.Ea isi puse cea mai frumoasa rochie,demna de Paris.El era frumos oricum. (:”>).Plecara impreuna sa descopere Parisul.Probabil ca nu exista un oras mai frumos in ochii unor indragostiti.Parca poti respira iubire in fiecare clipa.Soarele stralucea deasupra orasului la care ea visase atat.Inca nu credea ca este real.Il punea s-o ciupeasca o data la fiecare cinci minute,ca sa fie sigura ca traieste intr-adevar aceasta experienta.Simtea ca trebuia sa profite la maxim de aceasta sansa,doar nu mergi in fiecare zi cu baiatul visurilor tale in orasul visurilor tale,nu?S-au plimbat ore in sir,de mana,fara sa-si dea drumul nici o secunda.Erau parca cei mai puternici impreuna.Nimeni si nimic nu le statea in cale,desi strazile erau pline de o multime de oameni. Se asezasera pe o banca,sa-si traga sufletele pentru cateva clipe.Ochii le sclipeau intr-un mod deosebit.Le puteai citi fericirea in priviri si dragostea pe buze.”Esti obosita?”,o intreba,mangaindu-i tandru obrazul.Ea se apropie usor de urechea lui si ii sopti:”Obosita in Paris?Niciodata!”,dupa care ii lua fata in cele doua maini si il saruta cu mare repezeala pe varful nasului.A fost ca si cum dintr-o data capatase energie cat pentru o saptamana si incepu sa alerge strigand “Nu ma poti prindeeeee!”.Alerga totusi incet,pentru ca isi dorea sa fie stransa tare in brate,cat mai repede.El o cuprinse de talie si o invarti putin in aer.Se simtea ca o adevarata printesa din povesti.
In cele din urma,ajunsera in fata Turnului Eiffel.Ea se aseza pe o banca si isi rezema capul in palme,privind parca fara sa clipeasca la marea minunatie.Era parca mai frumos decat in poze.”Hei,ce-i acum,ti-e frica sa urci ?”…”Nu,dar e prea frumos si vreau sa-l mai privesc cateva secunde”.
Se inserase deja.Cerul era roz-violet.Ce putea sa-si doreasca mai mult de atat?Nimic,avea totul.Momentul care a urmat nu poate fi descris in cuvinte,astfel incat fiecare isi poate folosi propria imaginatie.A fost iubire,au fost zambete,promisiuni de iubire eterna,au fost strangeri de mana,imbratisari patimase si vise implinite.
Obositi,dar inca indragostiti (pentru intotdeauna!) s-au intors in intimitatea camerei si a cearseafurilor dezordonate.De data aceasta,lumina pala a lunii le patrundea in camera,creand o atmosfera de poveste.
Ea inchise ochii pentru o secunda.Cand ii deschise,atmosfera de poveste disparuse si o data cu ea si Parisul si ..el.Era doar ea si foile cu formule la mate.Buimaca dupa un vis ce parea atat de real,isi daduse seama de “cruda” realitate.”Maine dai bacu’ la mate fato!Parisul te asteapta mai incolo”.Ofta si se apuca sa citeasca cu mare dezinteres unele formule care nu i-au placut niciodata.
